Pereţi scorojiţi, igrasie, mobilier deteriorat şi instalaţii sanitare ruginite. Cam asta găsesc viitorii chiriaşi în multe dintre apartamentele ale căror proprietari cer mult, însă oferă puţin. Întrebaţi dacă vor îmbunătăţi condiţiile, proprietarii dau răspunsuri cel puţin ciudate. „Păi, pentru ce să mai investesc ceva în apartamentul acesta, care a ajuns în asemenea hal tot din cauza chiriaşilor. Cei pe care i-am avut înainte au lăsat în urma lor ceea ce se vede. De unde am eu garanţia că noii chiriaşi vor fi mai grijulii?”, spune proprietarul unui apartament cu două camere, care cere nu mai puţin de 350 de euro pe lună şi, evident, garanţie de 350 de euro. Cu alte cuvinte, dacă noii chiriaşi ar deteriora ceva în apartament, ar avea cu ce să-şi acopere paguba, însă…

Cererea este foarte mare, oferta nu este pe măsură, iar proprietarii sunt liberi să umfle preţurile, pentru că merg pe principiul „Nu vrei tu, vine altul care caută un acoperiş deasupra capului”.

Ziarele sunt pline de anunţurile studenţilor

„Închiriez apartament cu două camere, nedecomandat, parţial mobilat, apometre, uşă metalică, zonă bună, preţ 300 de euro pe lună, plata anticipat pe trei luni”. Acesta este doar unul dintre anunţurile care au împânzit ziarele braşovene înainte de începerea anului universitar. Şi asta cu atât mai mult cu cât mulţi dintre studenţii braşoveni nu au fost suficient de norocoşi pentru a prinde un loc în căminele Universităţii „Transilvania”, astfel că sunt nevoiţi să aleagă alte variante de cazare. Însă preţurile sunt de-a dreptul piperate, iar condiţiile lasă de dorit. Şi pentru că nu au de ales, chiriaşii acceptă, însă, pentru că preţurile sunt foarte mari, se mută, de regulă, chiar şi câte patru persoane într-un apartament cu două camere. „Nu am ce să fac. Loc în cămin nu am mai prins, sunt din Iaşi, trebuie să stau undeva. Am dat anunţ în ziar că îmi