Candidaţii la funcţia de prim-ministru păşesc la întâlnirea cu poporul gâdilaţi în orgoliu de stafurile de campanie şi preamăriţi de băieţii deştepţi care scot banu’ pentru afişe şi aşteaptă recompensele în «valută forte», contractele cu statul.

Poporul îi vrea în arenă. Sub ploaia de artificii şi promisiuni, pregătiţi să se dea de-a berbeleacul şi să-şi spargă cărămida pe piept în timp ce urlă şi-şi clănţănesc dinţii ca să-şi reprime furia electorală. Candidaţii la funcţia de prim-ministru păşesc la întâlnirea cu poporul gâdilaţi în orgoliu de stafurile de campanie şi preamăriţi de băieţii deştepţi care scot banu’ pentru afişe şi aşteaptă recompensele în "valută forte", contractele cu statul. O aşa competiţie a presupus un antrenament de anduranţă, cu filme politice explicite şi pariuri fierbinţi făcute la intersecţia andrelelor Elenei Udrea.

Din postura avantajoasă de prim-ministru în exerciţiu, Călin Popescu Tăriceanu apare în salopetă albastră, cu aspect ponosit, aşa cum a dat el comandă la creatorul de modă favorit, nevastă de ministru. E mulţumit că palma de vaselină a ieşit exact cum şi-a dorit, întinsă prelung pe piept ca o săgeată de partid. Reprezentanţii poporului l-au poftit pe un covor pe care stau întinse piesele unei motociclete, de la bujie până la ghidon. Are de asamblat o "Mobră", bucată cu bucată, iar când termină trebuie să o încalece şi să de-a fuga până la New York, ca să-şi cumpere o garsonieră devalorizată de criza în care se află America. Cursa este contratimp şi este obligatoriu ca "Mobra" să plece spre Statuia Libertăţii pe Autostrada "Bechtel".

Pe aceeaşi cale bine bătătorită, Mircea Geoană, cu casca roşie îndesată pe frunte şi costum de postav tot roşiatic, la care nu se poartă, din nefericire, cămaşa cu butoni şi cravată, înaintează cu o cumpănă în mână. Din zece în zece metri, are de verific