- Cultural - nr. 178 / 24 Septembrie, 2008 Lumea intreaga, zguduita de cumplitul macel declansat de ambitiile nebunesti ale lui Hitler, a rasuflat si a prins sperante noi atunci cand armatele germane au inceput sa dea inapoi in fata Armatei Rosii. Armistitiul incheiat intre trupele sovietice si romane a inlesnit patrunderea rapida a acestora pe teritoriul patriei noastre, dand peste cap rezistenta trupelor germane care intentionau sa se replieze pe Carpati. Ziua de 23 august 1944 m-a gasit impreuna cu camarazii pe meleagurile moldovene ale copilariei mele, langa Piatra Neamt. Faceam parte din Corpul 7 - armata, Batalionul Ttransmisiuni, indeplinind functia de secretar, cu gradul de sergent T.R. In urma ruperii frontului in zona Iasi, se punea in fata noastra problema dezarmarii si a trecerii noastre in stare de prizonierat. Fiind unitate de transmisiuni, eram la curent cu armistitiul incheiat intre armata noastra si cea sovietica, lucru pe care se parea ca ei nu-l stiau sau nu-l luau in seama in acele clipe. Mai apoi, in drum spre Moinesti, unde s-a facut regruparea si reinarmarea efectivului care a dorit in mod voluntar sa lupte contra armatelor hitleriste, s-a constituit Divizia 103 Romana, prin alipirea catre noi a unei serii de unitati compacte ca: Regimentul 7 - artilerie grea, 17 - infanterie, alte unitati formate din ostasi din toate armele, servicii, etc., circa 5.000 de oameni. Apartineam Corpului 24 - Sovietic. Inca de la inceputul lunii septembrie am inceput ofensiva Carpatilor, fortand trecerea prin pasul Palanca spre Ghimes, sub protectia focului de artilerie declansat de regimentul 7- greu. Noi, transmisionistii, desi nu am fost unitatea de lupta directa, am stat alaturi de ceilalti camarazi din unitatile combatante, suferind greutatile unui razboi dus in conditii de nedescris, cu echipament descompletat, materiale de transmisie din recup