Ar fi posibil un proces al marii tradari nationale - Ce esti asa de catranit? Te doare ceva? il intreb pe amicul meu, profesorul, a carui mutra, indeobste acra, mi se pare azi mai intunecata ca niciodata.
Amicul imi arunca o privire scurta pe sub sprancenele stufoase si tace.
- Te pomenesti ca vremea ploioasa - imi dau cu parerea - ti-a inviorat reumatismul!
O miscare din mana, a lehamite, imi da de inteles ca presupunerea mea a cazut binisor alaturi de realitate. Nu ma dau batut si insist:
- Nu se poate sa nu fi patit ceva.
- Ce sa patesc, domnule? Pur si simplu, m-am luat, cum zice Creanga, de ganduri.
- Aha! zic eu, asteptand continuarea. Si?
- Si degeaba, nu-i dau de capat.
- Cui?
- Ei, cui! Problemei! Trebuie sa ti-o fi pus cateodata si dumneata, cu aceleasi rezultate.
- La ce te referi?
- Adicatelea nu te-ai intrebat din cand in cand cum ar putea fi stavilite hotia si coruptia din tara asta?
- M-am intrebat, fireste, ba chiar mi-am dat si raspunsul. Dar ce ti-a venit, din senin, sa-ti framanti mintea cu o chestiune asa de delicata?
- Nu e din senin. Uneori, e drept, mai uit de ea, luat de treburile zilnice. Dar, ca un facut, chiar micile intamplari cotidiene au grija sa mi-o reaminteasca. Nu mai departe decat aseara, picoteam in fotoliu, in vreme ce degetele cautau vreo emisiune TV mai de Doamne ajuta. Ca, precum stii, nu prea ai de ales: ori filme cu psihopati, ori dezbateri politice unde se bate apa in piua. Si nimeresc intamplator peste o discutie asupra cauzelor scumpirii gazelor.
- Sa nu-mi spui ca te-ai mirat! Daca nu ma insel, asta iarna erai revoltat ca factura la gaze se dublase brusc, pe cand timpul de fierbere a apei din ibricul de cafea devenise si el de doua ori mai lung.
- Nu asta m-a trezit din motaiala. Ci faptul ca institutiile statul
