Evenimentele umanitare par sa nu mai fie actiuni la care nimeni nu se inghesuie sa participe. Nu numai sa asiste, ci sa dea si un ban. Din pacate, desi cu totii ne-am transformat in buni samariteni, devenim generosi doar atunci cand este prea tarziu. Atunci cand persoana aflata in chinurile unei boli ce-i macina rapid sufletul si trupul este pe punctul de a trece in nefiinta. Cand nici cea mai tare clinica din Beijing sau din alt colt al lumii nu mai poate face nimic pentru a ajuta fiinta a carei suferinta este pe punctul de a se sfarsi in cel mai dureros mod. Care le este utilitatea? ma intreb. Zilele trecute am vrut sa admir operele unui pictor, care fusesera expuse in speranta ca, prin bunavointa celor din jur, se vor strange bani pentru a-i opri durerea. Din fericire, cred eu, nu am ajuns la timp. "Organizatorii expozitiei nu au mai venit, s-au intors din drum sa-i aprinda lumanarea artistului", mi-a soptit o colega, la intrarea in hotelul unde ar fi trebuit sa se afle salvarea barbatului. "E in ultima faza, are metastaza...Dar sunt multe persoane care-i cumpara tablourile. Probabil banii o sa-i foloseasca pentru inmormantare", vine continuarea. Multe persoane i-au sarit in ajutor prea tarziu lui Adi Cornea, artistul ale carui opere atarnau pe peretii lipsiti de tacere. De atunci, ma tot intreb de ce se mai organizeaza astfel de actiuni in ultima clipa? De ce nu s-a facut nimic din primul moment in care s-a aflat de suferinta artistului? De ce acei colegi, prieteni si oameni binevoitori nu si-au manifestat afectiunea inainte sa fie prea tarziu? "Pentru ca nu s-ar mai fi inghesuit nimeni sa-l ajute", vine raspunsul. Pentru ca nu ne sensibilizeaza un om al carui sfarsit este, de cele mai multe ori, inevitabil. La fel s-a intamplat si cu Laura Cretu. O balerina de 27 de ani, bolnava de leucemie limfoblastica acuta, care a sfarsit in chinuri chiar in ziua in car