Amputat, discreditat, pus la stalpul infamiei, tras pe linie moarta si resuscitat pe jumatate, CNSAS con­ti­nua sa fie in mijlocul disputelor politice. Judecand dupa pro­cesele aflate pe rol - Dan Voiculescu, Rodica Sta­no­iu, diversi magistrati cu functii si inalti ierarhi, CNSAS tre­buie pedepsit pentru deranjul adus securistilor si tur­na­torilor si anihilat, ca masura de prevedere ca do­sa­ria­da nu se va mai repeta niciodata. Pe fond, este vorba de vic­toria restauratiei la care asistam, sustinuta acum chiar de societatea civila marca Ciuvica-Constantinescu.

Reactia la dosariada declansata in 2005, mica dar ex­traordinar de vioaie in media, a venit mai rapid de­cat se asteptau idealistii societatii civile. Inca de la in­­­­­­ceput - sa ne amintim de lista scurta a celor 29 de par­lamentari - a fost clar ca toate partidele aveau "scheleti" bine do­siti prin dosare si seifuri, motiv de complicate tro­curi politice.

Problemele cu adevarat mari pentru CNSAS au aparut, insa, din momentul in care presedintele Ba­ses­cu a dispus predarea arhivei SRI si SIE, iar Felix-Voi­cu­lescu a primit oficial adeverinta de colaborator. In plus, lupta politica pe tema condamnarii comunismului si a raportarii la deconspirare dintre Traian Basescu si PNL a agravat situatia. Ordonanta 16/2006 pastra toa­te racilele vechii legi, inclusiv sintagma "politie poli­ti­ca", si parea, mai degraba, un instrument prin care PNL dorea sa recupereze elita intelectuala care para­si­se barca lui Calin Popescu Tariceanu.

Condamnarea comunismului in plenul parlamen­tu­lui a fost, insa, cea care a despartit definitiv apele. Cir­cu­­lui facut de PRM i s-a contrapus, in acel moment, doar tacerea PSD si PNL, multi dintre membrii aces­to­ra fiind surprinsi de camere mustacind satisfacuti. De alt­fel, campaniei imunde impotriva Raportului Tisma­nea­nu, dusa de ziarul Ziua, i