Hai, măi, domnule Preşedinte, chiar nu ştii de ce nu corectează Premierul? Hai să-ţi răspund chiar cu graiul guriţei matale, care a scăpat porumbelul!
Zice Preşedintele către naţiune, pe 24 septembrie, fără să se amestece, Doamne fereşte, în actul de justiţie, cu trimitere la deliberările Curţii de Apel, în cazul hotărârii de guvern care delimitează colegiile uninominale, atacată de PRM în instanţă:
"(...) De ilegalitate, de data aceasta. Această hotărâre – şi iarăşi, nu afirm cu fermitate, pentru că trebuie să aşteptăm toţi hotărârea judecătorului – dar analiza arată că această hotărâre, în stabilirea unor colegii, nu respectă legea, ceea ce o face vulnerabilă." (cf. Rador, TVR 1, 24 septembrie, ora 20:15)
Şeful statului ataca hotărârea de guvern, dar nu cu "fermitate", ca să nu ştirbească independenţa judecătorului chemat să se pronunţe! Ca şi cum prietenul meu Mihăiţă Gâdea mi-ar zice: "Bă, Stane, eşti idiot, dar «nu afirm cu fermitate» ca să nu te jignesc"! Mersi, nea Gâdea, eram îngrijorat! Tot Preşedintele (cică, mare amator de vot uninominal), văzând că instanţa a permis (pe 25 sep.) rămânerea în vigoare a hotărârii guvernului pentru colegiile uninominale, care garantează alegerile de acest tip, se lamenta, plin de grijă pentru capacitatea guvernului de a fructifica o asemenea hotărâre a instanţei! Cel puţin, până la judecarea pe fond a dosarului, pe 11 noiembrie. Pasionat, cum îl ştim, de soarta uninominalului, Preşedintele zicea pe 25 septembrie:
"Aş vrea să expediez lucrurile foarte pe scurt. Am înţeles şi înainte de această hotărâre, dar şi astăzi premierul a declarat că are un set pregătit, prin care să corecteze ceea ce a fost reclamat. De ce Dumnezeu nu corectează imediat ceea ce trebuie corectat, ca să lase hotărârea aceasta care e în instanţă fără obiect şi atunci s-ar derula lucrurile relaxat
