Tânăr, pasionat de muzică, student politehnist. Este vorba de Dragoş Vasiliu, care dincolo de meseria de inginer şi-a mai împlinit un vis.
Tânăr, pasionat de muzică, student politehnist. Este vorba de Dragoş Vasiliu, care dincolo de meseria de inginer şi-a mai împlinit un vis.
Şi-a dorit să cânte la chitară. I-a plăcut din copilărie. Şi s-a înscris la Cercul de la Casa Studenţilor “Grigore Preoteasa”, având-o colegă pe Aura Urziceanu. S-a alăturat apoi formaţiei Mondial la începuturile acesteia când, hălăduind prin apropierea Clubului Politehnicii, a fost atras, ca un magnet, de muzica Mondialilor. “Trecând, i-am auzit pe ei cântând şi le-am spus: «Măi, băieţi, şi eu ştiu să cânt la chitară. N-aveţi nevoie de un chitarist-armonie?» Şi uite-aşa ne-am apucat de cântat. Băieţii erau Filip Merca, Gabi Drăgan – solist, Florin Dumitru, Dan Panaitescu, chitară solo. Nicuşor şi Mihai Sichitiu, studenţi la Electronică, făceau staţiile de amplificare. Se cânta cu cablurile proptite în amplificator cu beţe de chibrit, ca să faci o treabă ca lumea... Şi se stricau când îţi era lumea mai dragă”. Dragoş Vasiliu l-a adus la Mondial şi pe Mihai Constantinescu, prietenul său din copilărie “ciupit de muzică, ascultând posturi precum Radio Luxemburg, noaptea”. Li s-a alăturat apoi Romeo Vanica.
IMPROVIZAŢII. Pasiunea pentru muzică îi făcea să uite că s-a înserat de mult şi a trecut de miezul nopţii. Banii? Nu-i interesau. Tot ce adunau puneau de o parte pentru instrumente. “Am cumpărat un amplificator Doina şi un claviton, un fel de pian electric, îngust, departe de ceea ce se numea orgă. Însă, neavînd scule suficiente, ne băgam şi doi pe un amplificator şi se stricau, se alegea praful”, îşi aminteşte Dragoş Vasiliu.
Patru spectacole concomitent
“Pe vremea aia, nefiind atâtea programe la televizor, baza erau cluburi
