Cine nu a auzit versuri precum "cand eram copii mai mici/ ne jucam cu bibilici" sau "fratele nostru cel mai mic/ si-a turnat in fund laptic/ si-acum striga-n gura mare/ ah, ce cald e-ntre picioare" acompaniate de un acordeon, probabil ca nu este un meloman desavarsit. Si totusi, ceva melomani se pare ca mai exista, caci i-am vazut cu ocazia festivalului Nopti albe de acordeon.
Sala ArCub, Bucuresti, 27 septembrie 2008: cea de-a doua zi a festivalului Nopti albe de acordeon si o demonstratie eficienta de cum se poate canta la un instrument in trei stiluri complet diferite: francez, italian si rusesc.
Paris este cel mai frumos oras din lume, dar Bucuresti este cel mai dragut Patrick Quichaud
Seara a inceput cu acordurile lui Patrick Quichaud, acompaniat de vocea unei prietene, tot din Franta. Pentru jumatate de ora, cocheta sala din inima Capitalei a parut un bulevard parizian. De altfel, tot spectacolul muzical a fost insotit de proiectii mustind a frantuzism: poze, reclame, caricaturi, toate in alb-negru, de la inceputul secolului XX.
Publicul, probabil nu tocmai incalzit, a fost mai degraba reticent la un stil poate prea romantic si indreptat spre meditatie. Singurul moment cu adevarat notabil este cel in care Patrick a declarat, spre incantarea celor prezenti: "Paris este cel mai frumos oras din lume, dar Bucuresti este cel mai dragut." Evident, nimeni nu l-a crezut.
Romeo Cooperfisa
Foto: HotNews.ro
A urmat un recital entuziasmant al lui Romeo "Cooperfisa", un fel de Jimi Hendrix al acordeonului. Foarte carismatic, a reusit sa trezeasca sala din letargie si a fost acompaniat de aplauze pe aproape toate piesele sale.
Imi place sa cred ca acordeonul este pentru cei tineri, nu pentru cei batrani Romeo "Cooperfisa"
@N_