Tehnicianul naţionalei de seniori regretă pasul greşit făcut cu Cipru, considerând că fără acea înfrângere eram primii în grupă România a încheiat prima parte a campaniei de calificare pentru prima divizie europeană cu două victorii şi două înfrângeri.
A fost o jumătate de campanie salvată de ultimele două victorii, cea cu Elveţia şi cea cu Albania. De ce n-am putut mai mult?
Cred că ne-am subestimat adversarul în primul meci, cel cu Ciprul. “Adversarul trebuie respectat”, mi-au spus toţi antrenorii pe care i-am avut în carieră. Din păcate, noi nu i-am respectat pe ciprioţi şi am pierdut la limită un meci care trebuia câştigat uşor.
Elveţienii au învins în Cipru, iar noi i-am învins pe elveţieni la 30 de puncte. Fără acea înfrângere de la Timişoara, acum eram pe primul loc în grupă. Ştiam, de exemplu, că partida cu Belarus va fi foarte grea, dar cu Cipru nu ne aşteptam să pierdem. Am jucat mult mai bine în Belarus, în faţa unei echipe mai dificile, chiar dacă am pierdut.
Sunt ex-sovieticii de bătut anul viitor în România?
Eu cred că putem să îi învingem aici, la noi acasă. O victorie cu Belarus, desigur, presupunând că vom câştiga toate celelalte meciuri, ne-ar putea ajuta să avem cel puţin cea mai bună linie de clasament pentru locul doi dintre toate grupele, care ne va da posibilitatea să ajungem la baraj.
Care credeţi că au fost motivele acestui debut ezitant al campaniei pentru accederea în prima divizie europeană?
Din păcate am început destul de târziu pregătirea, pe 25 iulie. Practic, în mai puţin de două luni am fost nevoiţi să punem totul la punct şi să jucăm şi patru meciuri oficiale. Nu au fost alături de noi de la început trei dintre jucătorii de bază, Stănescu, Popescu şi Helcioiu. Acest lucru s-a văzut la început, dar apoi, în meciul cu Elveţia,