În centrul satului Archita se înalta o cetate taraneasca deosebit de bine conservata, cu dubla incinta si sapte din cele noua turnuri de aparate câte au înconjurat-o odinioara. Pomenit documentar pentru prima oara în 1356 ca Ercud, satul avea o bazilica romanica cu trei nave, fara turn, finisata cu grija, datând din ultimul sfert al secolului XII, care a fost transformata într-o biserica-sala gotica, odata cu fortificarea sa, în jurul anului 1500, turnul fiind construit probabil în secolul al XIV-lea, înaintea fortificarii.
Turnul a primit forma sa actuala în 1802, când i s-a aplicat si coiful copiat dupa cele ale turnurilor din tara Bârsei, o piramida cu vârful retezat este surmontata de o galerie din lemn, cu dubla arcada pe fiecare latura, formând un post de observatie, terminându-se într-o piramida octogonala ascutita. Acoperisul, foarte asemanator turnului de la Roades, dovedeste influenta comunelor învecinate în adoptarea unor forme si tehnici de constructie si a unor instalatii defensive. Incendiul din 28 august 1748 a distrus cea mai mare parte a localitatii Archita, flacarile cuprinzand si acoperisul de sita al bisericii, coiful turnului, topind clopotele si transformând în cenusa tot mobilierul bisericii. În decurs de doi ani, locuitorii din Archita au reusit sa reacopere biserica si sa o mobileze, fapt amintit de inscriptia de pe arcul triumfal: "DOMUS HAECCE, CULTI DIVINO DEDICATO IN CINERIS REDACTA 1748 D 28 AUG. NOCTU HORA XI. E CINERIBUS RURSUS REVIVISCIT ANNO 1750, MENSE JULIE, PASTORE MART. KELP DE STERNBURG." ("Aceasta casa dedicata cultului divin a fost prefacuta în cenusa în 1748, 28 august la orele 11 ale noptii si din cenusa a renascut în anul 1750 luna iulie, pastor fiind Mart(in) Kelp din Sternburg").
Din cele noua turnuri initiale s-au pastrat sapte, turnul de nord-vest pastrând doua scari cioplite în busteni masivi de stejar.