2008 a fost proclamat „Anul lui Venus“ în Austria, şi aceasta nu, aşa cum s-ar putea crede, din raţiuni astrologice ori măcar mitologice, ci cu ocazia unei aniversări ştiinţifice: anul acesta s-a împlinit, pe 7 august, un secol de la descoperirea aceleia care va intra în lucrările de istorie sub numele de Venus din Willendorf. Cu această ocazie, Naturhistorisches Museum din Viena, unde lucrarea şi-a făcut la propriu veacul, a deschis o expoziţie destinată evenimentului, în cadrul Secţiunii de Preistorie. Reîntîlnirea cu Venus din Willendorf a meritat din plin Ce-i drept, n-am mai fost în Naturhistorisches Museum de mai mulţi ani; mai bine zis, cred că am vizitat muzeul o singură dată, şi chiar şi atunci numai pentru că îl confundasem cu geamănul său, Kunsthistorisches Museum. Traversasem atunci, în grabă, cu sentimentul de a-mi face datoria, sălile enorme umplute cu schelete, insecte şi viermi conservaţi în formol, de multe ori ferindu-mă chiar de a arunca o privire asupra exponatelor, pentru a poposi doar la fluturi şi la păsări. În general, muzeele de istorie naturală au avut, pînă nu demult, aerul îngheţat al unor morgi. Între timp, Naturhistorisches Museum a profitat, ca şi alte muzee de ştiinţe naturale, de pe urma schimbării de concepţie, care a dus la introducerea unor tehnici multimedia şi la integrarea istoriei speciilor într-un context mai amplu, ce include informaţii despre transformări climatice şi sisteme ecologice. De asemenea, la parterul muzeului a fost deschis un „Vivarium“, unde pot fi observate specii de peşti, batracieni şi reptile în mediul lor natural (cu menţiunea că alte muzee mai puţin renumite, unele chiar şi din Austria, sînt totuşi mai reuşite în această privinţă). De data aceasta însă, am aşteptat cu nerăbdare vizita la Naturhistorisches Museum, după ce, de cîteva săptămîni, străzile Vienei s-au umplut de afişe cu o Venus supradim