Cei care nu aveau prea multa simpatie fata de venirea dinastiei de Hohenzollern pe tronul Romaniei l-au prezentat pe Carol I ca pe un zgarcit, care greu scotea bani din buzunar pentru vreo binefacere publica. Nu-l cunosteau. Sau voiau sa-l denigreze.
Carol I nu se considera "un Brancoveanu al culturii romane", cum o va face Carol al II-lea, nepotul sau, caruia multe i se pot reprosa in conducerea tarii, dar nu si in atitudinea fata de cultura. Dimpotriva si indiferent de faptul ca prin sustinerea culturii a vrut sa-si creeze o imagine si o platforma politica. Unchiul sau, Carol I, este mai putin preocupat de tamtamul din jurul gesturilor sale, dar nu e mai putin eficient. El pune bazele Fundatiei Universitare Carol I in mai 1891 si, intr-un palat construit de arhitectul Paul Gottereau, infiinteaza Biblioteca Fundatiei (in mai 1914, se inaugureaza o noua aripa a palatului, azi Biblioteca Centrala Universitara); sprijina ridicarea Muzeului de Istorie Naturala, inaugurat in 1906; sustine sub forme diferite Academia Romana, careia ii si lasa prin testament 600.000 de lei; contribuie la marirea continua a bugetului Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice...
Nu numai institutii precum scoala si biserica primesc ajutor regal. O fac si Cercul Ofiterilor, iar in 1881-1882, Directia Artistica a Teatrului Italian. Societatii Regale Romane de Geografie, al carei presedinte era, regele Carol I ii ofera o donatie anuala in valoare de 1.000 de lei. Ajutoare financiare da, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, Congregatiunii Templului Carol, Orfelinatului Agricol "Ferdinand" din Zorleni sau Teatrului din Bucuresti (5.000 de lei). Din "Caseta Mea" regele acorda burse, gratificatii si subventii. Printre beneficiari: G. Enescu, Gr. G. Duca, Jean Steriadi. Subventii da regele pentru Etymologicum Magnum Romaniae, Jockey-Club, Cercul Militar, Opera, Ateneu