Poate suna ca un cliseu si, in acelasi timp, ca un lucru imposibil de realizat, avand in vedere ca avem un spirit balcanic, dar in Romania nu trebuie sa fii nemultumit. Nu trebuie sa te plangi de nimic. Cu alte cuvinte, vai de capul tau daca iti trece prin cap sa semnezi vreo plangere. Nu este un banc cu politisti, chiar mi s-a intamplat de curand. Am avut intr-o zi ghinionul sa dau in trafic peste un descreierat, care a inceput sa ma injure ca la usa cortului ca iesisem prea in fata in intersectie, in timp ce incercam sa ma asigur ca pot trece fara probleme. Individul, un tanar de vreo 25 de ani, a coborat extrem de furios de la volanul masinii si a incercat sa-mi deschida fortat portiera, cu intentia vadita de a ma lovi. Teama inspirata de iesirea violenta a soferului agresiv m-a facut sa asigur portiera. S-a dovedit un gest foarte inspirat, din moment ce personajul a inceput sa traga cu violenta de portiera pentru a incerca sa ajunga la mine. Am trecut mai usor peste intamplare si datorita faptului ca in masina se aflau alaturi de mine doua colege. Nu am putut, insa, sa-mi infranez impulsul de a depune o plangere la politie impotriva individului care intentionase sa ma agreseze in trafic. Mi se mai intamplase ceva asemanator si cu cateva luni in urma si am inteles de la prietene ca este ceva obisnuit, pentru ca si lor li s-a intamplat. Am vrut sa evit a doua oara sentimentul de neputinta pe care l-am avut dupa prima intamplare de acest gen, cauzat de faptul ca nu am mers la politie. Am mers si am facut o plangere in care am lasat toate datele de identificare ale agresorului, numarul de inmatriculare, marca masinii si chiar si locul de munca (autoturismul era inscriptionat cu numele firmei la care individul era angajat). Am reusit sa depun plangerea in ciuda sugestiilor mai mult sau mai putin voalate ale politistului de serviciu, care probabil satul de munca,