Am observat la miscarile burselor internationale din aceasta perioada ceva diferit si distinct comparativ cu evolutia anterioara. Daca pana acum scaderile de pe orice bursa erau de scurta durata, urmate de reveniri relative si semnificative, iata ca declinul tuturor pietelor de capital puternice s-a accelerat si chiar agravat, fara a se putea prognoza eficient trendul viitor.
Investitorii pietelor de capital, fiind socati de atatea stiri nefavorabile, gasesc greu oportunitati pentru plasamente unde riscul sa fie diminuat. Insa atat timp cat pietele financiare internationale sunt puternic influentate de falimentele bancare neintrerupte si partial surprinzatoare (la inceput in SUA si acum in Europa), increderea in sistemul financiar este grav erodat. Asa ca, orientarile capitalului sunt tot mai multe spre plasamente in marfuri, ceea ce va slabi si mai mult puterea dolarului american. Dar si piata marfurilor se va satura sau, in timp, nu va mai fi sustenabila si atunci plasamentele isi vor cauta alte centre de interes si tot asa.
In acest caz vom avea o piata sideway destul de lunga. Desigur ca in aceasta conjunctura tot mai multi investitori romani, imobilizati sau captivi cu mari pierderi pe piata de actiuni autohtona, isi pun intrebarea: oare am ajuns la un bottom de unde vom incepe sa crestem, iar scaderile mari (minimele) vor fi inlocuite de castiguri (topuri) mai mari?
Planul Bush pentru ajutorarea sistemului bancar-financiar, odata aprobat de Congresul SUA, va mai calma temporar temerile investitorilor, insa asteptarile acestora sunt contradictorii. Cele 700 mld. dolari sunt insuficiente fata de estimarile specialistilor privind acoperirea pierderilor bancare, adica 1.600 mld. dolari (circa 12% din GDP), dublul sumei planificate.
Totodata, din articolele economistului american Nouriel Roubini, un mare pesimist, vom con