Nu, pentru că, deocamdată, singura lovitură pe piaţă este „Catedrala Mării“, a lui Ildefonso Falcones, apărută la RAO, acum puţine zile. Am alergat prin librării ca să o găsesc. Un volum mare, cartonat (hardcover, cum zic profesioniştii!), un volum greu, pentru că, la cele aproape 600 de pagini, editorul nu a folosit hârtie volumică, cea păcălitoare - întinzi mâna spre o carte groasă şi ridici o carte uşoară! - , un volum ieftin la cei 60 de lei.
Catalonia, 1320. În gospodăria lui Bernat Estanyol e nuntă mare. Proprietarul se însoară cu Francesca. Voie bună şi mâncare gustoasă. Intrigat de zarvă şi ghinionist la vânătoare, apare nobilul locului, Llorenc de Bellera, care pretinde: „Ca senior al tău, am hotărât să-mi arog dreptul primei nopţi cu soaţa ta“.
Aşa va începe povestea încă nenăscutului Arnau, fiul lui Bernat (şi nu al nobilului, aşa cum am crede!), cel care refuză să rămână şerb şi fuge spre misterioasa Barcelona, unde va deveni bogat şi liber... Barcelona se dezvoltă; în periferia Ribera, pescarii hotărăsc să înfrunte istoria construind Catedrala Santa Maria del Mar... Aristocraţi nemiloşi, Inchiziţia neobosită, iubiri şi trădări, mistere şi violenţă.
MINUS: O traducere riguroasă probabil, dar parcă prea medievală: catul de jos, mai abitir, potir şi ulcică sau niscaiva oşteni (de mai multe ori apar aceşti niscaiva?!) când nu sunt numiţi ciraci şi vorbe parşive. Nu ştiu dacă parşiv e un cuvânt medieval... Să nu fiu cârcotaş, traducerea nu are ezitări sau neclarităţi. O nemulţumire a ochiului: literele folosite (fontul) sunt plăcute, cu o singură excepţie, litera t care este mai scurtă decât cele de dimensiunea ei, adică l sau d, sau b. Nu spun că e urât, dar uneori o confund cu r... Opţiunea graficianului... şi ultima chestiune: dacă tot a fost folosit cuvântul senior în carte, de ce pe coperta 4 scrie „pămân
