Pe când lucram la un alt cotidian central aveam o colegă pasionată de tot felul de diete. Nu era nici prea grasă, nici slabă, uşor plină, dar trăia cu impresia că trebuie să dea kilograme jos. Ţinea întruna tot felul de regimuri ciudate, dar niciodată nu observam că s-ar schimba ceva la ea.
Pe când lucram la un alt cotidian central aveam o colegă pasionată de tot felul de diete. Nu era nici prea grasă, nici slabă, uşor plină, dar trăia cu impresia că trebuie să dea kilograme jos. Ţinea întruna tot felul de regimuri ciudate, dar niciodată nu observam că s-ar schimba ceva la ea.
Stăteam în acelaşi birou şi trebuia să ascult zilnic conversaţii telefonice sau faţă în faţă cu alte doamne despre capacităţile curative ale verzei murate, grâu încolţit sau gingseng. În cameră erau veşnic tot felul de casolete pline cu diverse scârboşenii care miroseau ciudat. Unele dintre produsele miraculoase se stricau acolo, fiindcă onorata mea colegă schimba soluţiile miraculoase de la o zi la alta şi abandona la propriu pe mese şi scaune anumite amestecuri naturiste.
FructeEra o zi destul de frumoasă de toamnă când a anunţat victorioasă restul populaţiei din incintă că o să urmeze o reţetă de slăbit bazată doar pe fructe şi carne de peşte-nu ştiu de care, în urma căreia o să piardă vreo zece kilograme pe puţin în trei săptămâni. A început să vină din acel moment cu pungi pline de struguri, portocale, lămâi, prune şi mere. Eram mulţumit, fiindcă simţul olfactiv nu-mi mai era agresat aşa de rău.
După vreo trei seri de la schimbarea violentă de regim alimetar (până atunci adusese, vreme de o săptămână, recipiente cu o zeamă cu iz de gaz) mă plictiseam îngrozitor. Eram de serviciu pe ziar şi trebuia să-mi pierd vremea citind horoscopul, buletinul meteo, pagina pentru cucoane şi alte opere la fel de interesante. Îmi venea să mă sui pe