Ne apucăm de fumat din nevoia de socializare şi ajungem dependenţi fizic de nicotină şi psihic de gestul de a duce ţigara la gură. De la introducerea în companii a măsurilor antifumat, nefumătorii pot respira aer curat, însă se simt excluşi din cercul fumătorilor, care îşi creează legături sociale la o ţigară. Nicoleta D. fumează de opt ani. “La început a fost o activitatea de gaşcă - eram în liceu. Acum mi-e teamă să mă las”, povesteşte tânăra. Recunoaşte că în cazul ei este vorba de dependenţă psihică. “Dacă m-aş lăsa de fumat, în loc să ţin o ţigară între degete, probabil aş căuta altceva, grisine sau ceva de ronţăit”, mai spune Nicoleta.
Dacă la început a fost distracţie, acum a devenit obişnuinţă: fumează cel puţin un pachet de ţigări pe zi. Ioana, cea mai bună prietenă a Nicoletei, n-a fumat niciodată şi nici nu vrea să se apuce. Recunoaşte că a pierdut multe momente de socializare şi că tot de atâtea ori a fumat pasiv.
“Nu m-a tentat niciodată. La serviciu mă duc cu prietenii care fumează în camera special amenajată pentru asta”, afirmă Ioana. Foarte mulţi dintre cei care se „laudă” cu fumatul nu sunt fumători frecvenţi. Fumează doar când ies cu prietenii sau la petreceri, iar cu timpul ajung dependenţi. Costin G. fumează un pachet de ţigări la o săptămână.
Este student şi nu îşi permite să îşi cumpere ţigări zilnic, dar când iese cu prietenii nu pierde ocazia de a trage câteva fumuri cu aceştia. “Nu vreau să devină o nevoie. Deocamdată e o distracţie. Prefer să fumez şi eu o ţigară-două când ieşim la o bere decât să fumez pasiv, lângă ei”, mai spune Costin.
Aprindem ţigara „din obişnuinţă”
Peste 50% dintre persoanele intervievate în cadrul unui studiu realizat pentru Ministerul Sănătăţii au încercat să fumeze cel puţin o dată. Dintre fumătorii convinşi, jumătate ar încerca să se lase, da
