În timp ce Angela Merkel, Sarkozy, Berlusconi şi premierul britanic, Gordon Brown, se dădeau de ceasul morţii cum să clădească un dig în calea viiturii uriaşe a crizei mondiale, nea Trăienică se dădea în stambă electoral la Alcala de Henares. Bush, în America, asudă să salveze ce mai e de salvat din băncile care se prăbuşesc una după alta. România, zice preşedintele Băsescu în faţa unei adunări cu steguleţe de partid, n-are treabă cu criza mondială.

Mânia preşedintelui nostru se aprinde din orice. Chibritul unei prezenţe nedorite e destul pentru a inflama personalitatea explozivă a domnului Băsescu, plămădită dintr-o mătreaţă cu cifra octanică ridicată. Biografia inflamărilor prezidenţiale e vastă. Un viceprimar al Capitalei, care s-a băgat unde nu trebuia, primeşte "un cap în gură". Un ziarist cu făptură ascetică devine "găozar". O jurnalistă imprudentă, care pune întrebări fără să se do­cumenteze în prealabil dacă place numită scurt "ţigancă împuţită". De-aia îl iubim noi, bă!, m-ar putea apostrofa adulatorii preşedintelui în delicate epistole electronice. Păi am zis eu altceva?

Enervat de prezenţa domnului Petre Ro­man în suburbiile Madridului, unde pre­şedintele nostru constituţional şi echi­distant făptuia un miting electoral în toată regula, a scos flăcări pe nas. Ce cau­tă ăsta aici? E culmea imposturii! Fostul, vă amintiţi, "eşti cel mai bun Petre", a de­venit brusc un impostor, un neavenit. De ce impostor? Cică s-ar fi lăudat că este înalt reprezentant guvernamental. Nu ştiu dacă Roman e reprezentant înalt şi nici nu ştiu dacă s-a lăudat într-adevăr. Ştiu sigur însă că în Spania e singurul po­litician român care se mişcă natural şi are acces la toate personalităţile cu ade­vărat înalte din această ţară. Mama sa e de pe acolo, iar Don Pedro găvăreşte spa­nio­leşte mai dihai ca taica Iliescu în limba lui Puşkin. Roman nu poate fi