Criza financiară loveşte spaţii ample de pe întreaga planetă. Analize serioase arată însă că, la noi, un efect direct nu va fi. Dar pot fi efecte indirecte. Unele ar putea împinge trecerea la euro dincolo de anul 2014. Ar putea… dar nu este obligatoriu să se întâmple aşa ceva.
Criza financiară loveşte spaţii ample de pe întreaga planetă. Analize serioase arată însă că, la noi, un efect direct nu va fi. Dar pot fi efecte indirecte. Unele ar putea împinge trecerea la euro dincolo de anul 2014. Ar putea… dar nu este obligatoriu să se întâmple aşa ceva.
Dacă ne vom uita hipnotizaţi la drobul de sare, văicărindu-ne că o să ne cadă în cap, va fi posibil ca acest lucru chiar să se întâmple. Nu cred însă că 2009 – fiindcă 2008 se va încheia cu un elan electoral – va fi un an de aşteptare. Mai degrabă va fi un an de acţiune. Sunt sigur că se va apăsa, decisiv, pe acceleratorul reformelor structurale. în 2009 şi în anii viitori.
În 2014 sau mai târziu?Guvernatorul BNR, vorbind la Cluj-Napoca, a tras un semnal de alarmă. Repetând, semnificativ, conjuncţia dacă, prin care a introdus două propoziţii condiţionale. Dacă vor fi ridicate mâinile, aşa cum s-a mai întâmplat, în aşteptarea unor soluţii pe care să le aducă timpul, s-ar putea să ne trezim cu drobul de sare în cap. Amânând trecerea la euro. Dacă, în schimb, va fi luat taurul de coarne, în 2014 România va fi în zona euro.
Sunt două argumente decisive, ce pot conduce la acţiuni ferme. Primul: convingerea, pe bază de probe certe, că timpul, dacă nu e ajutat cu măsuri optime, nu rezolvă nimic de la sine. Dimpotrivă, agravează şi mai mult lucrurile. Al doilea: s-a epuizat până şi timpul de aşteptare. Aceasta e neşansa ori, poate, şansa Guvernului ce va rezulta din apropiatele alegeri. Fiindcă va trebui să apese pe accelerator.
Ar putea fi consolidată dezinflaţia?
