Institutionalizarea propagandei politice in armata s-a realizat prin infiintarea, la ordinul ministrului de Razboi, a Directiei Superioare pentru Educatie Cultura si Propaganda la 8 mai 1945, dupa ce in septembrie 1944 oficiosul Partidului Comunist Roman, Scanteia, declansase campania pentru politizarea armatei sub lozinca "Armata sa fie a poporului".

Presa comunista (Romania libera, aparuta legal incepand din 24 august 1944, si Scanteia, din 21 septembrie 1944) a dat semnalul unei violente si fara limite demonizari a inamicului hitlerist si hortist pentru a transfera asupra acestuia intregul potential de antipatie si ostilitate al militarilor si opiniei publice romanesti, concentrat pana in acel moment asupra dusmanului bolsevic. In acest scop a fost difuzat manifestul Partidului Comunist Roman catre armata din septembrie 1944, in care se spunea: "Nici o mila pentru bestiile hitleristo-germane. Nici o mila pentru slugile lor, tradatorii legionari. Moarte cotropitorilor germani si slugilor lor unguresti care ne-au rapit Ardealul". In paralel cu transferul oprobiului public asupra germanilor, presa comunista a fortat - impotriva oricarei evidente - crearea si impunerea unei imagini de-a dreptul idilice asupra "camaraderiei si fratiei de arme romano-sovietice".

"Traiasca fratia de arme romano-sovietica. Armata romana, alaturi de glorioasa Armata Rosie, lupta pentru nimicirea hitlerismului cotropitor." Asa a fost conceputa lozinca ce insotea cu litere de-o schioapa ilustratia unei carti postale editata la inceputul anului 1945. Puterea comunista de la Rasarit nefiind inca prea bine instalata in tara romaneasca, prin inscrierea expresa a Ardealului - si nu a Romaniei - in aceasta compozitie, se urmarea compensarea sentimentului dureros al pierderii Basarabiei, reintrata sub ocupatie sovietica. Dinamica extraordinara a acestei ilustratii ar fi putut