George Emil Palade, medic si cercetator stiintific american de origine romana, specialist in biologie celulara, este singurul roman laureat cu Premiul Nobel. El s-a stins din viata ieri, in Statele Unite, la varsta de 96 de ani.
S-a nascut la Iasi in 1912, iar parintii, tatal - profesor de filozofie, mama - profesor de liceu, l-au incurajat spre formatia intelectuala. Dupa liceul facut la Buzau, in 1930 este admis la Facultatea de Medicina din Bucuresti, iar titlul de Doctor in Medicina este obtinut cu teza pe teme de structura histologica. Dupa un scurt stagiu de medic la Spitalul Colentina, realizeaza ca marea sa dorinta nu era cea de a practica medicina, ci de a lucra in cercetarea fundamentala. Potrivit declaratiilor sale citate in biografia semnata de Radu Iftimovici, adevarata sa chemare era incursiunea in necunoscut: "Ma interesa profunzimea fenomenelor biologice".
In 1946 se insoara cu Irina Malaxa, fiica industriasului roman Nicolae Malaxa, si pleaca impreuna in Statele Unite, unde este angajat cercetator la New York University, lucrand in laboratorul de biologie al lui Robert Chambers. Acolo l-a intalnit pe doctorul Albert Claude, reputat om de stiinta care lucra la Institutul de cercetare medicala Rockefeller si care avea sa-i devina mentor. Doctorul Claude, care promova metodele microscopiei electronice, l-a invitat pe Palade sa lucreze impreuna in departamentul de patologie celulara, cei doi cercetatori reusind sa fractioneze diverse structuri celulare. Cel mai important element al cercetarilor lui Palade a fost explicarea mecanismului celular al productiei de proteine, in 1953 evidentiind particule intracitoplasmatice bogate in ARN, numite mai tarziu ribozomi, la nivelul carora se realizeaza biosinteza proteinelor.
Ca recunoastere a meritului sau in descoperirea ribozomilor, acestia au fost numiti o vreme "granulele l