Scriitorul Jean-Marie Gustave Le Clézio a adus, ieri, Franţei cel de-al 14-lea premiu pentru literatură. Pentru mulţi critici români, alegerea e o dezamăgire. Sursa: Reuters
Un scriitor puţin cunoscut cititorilor români, Jean-Marie Gustave Le Clézio (68 de ani), este laureatul Nobelului pentru Literatură pe 2008. Cu o zi înainte de a fi anunţat numele său, presa suedeză miza pe el, alături de prozatoarea de origine română Herta Müller, iar casa de pariuri britanică Ladbrokes îl plasa pe locul al 11-lea (într-o listă de 61 de scriitori), cu o cotă de 14/1, mult înaintea lui Mario Vargas Llosa, Umberto Eco, Michel Tournier sau Ismail Kadare.
Autor a peste 30 de cărţi, Le Clézio este cel de-al 14-lea autor care aduce Nobelul în literatura franceză, cel de-al 13-lea fiind de fapt un scriitor de origine chineză stabilit în Franţa, Gao Xingjian (2000). Câştigătorul va primi, în decembrie, la Stockholm, medalia şi un cec de 1.020.000 de euro.
Africa pierdută şi Europa brutală
Scriitorul beneficiază de o biografie cu adevărat „multiculturală“: născut la Nisa pe 13 aprilie 1940, dintr-un tată britanic şi o mamă franţuzoaică, îşi petrece copilăria în fosta colonie franceză Mauritius, apoi în Nigeria, până la vârsta de 10 ani. Întors în Franţa, îşi termină studiile la Nisa şi începe să predea în universităţi din Bangkok, Mexico City, Boston, Austin sau Albuquerque, în Statele Unite (unde trăieşte în prezent). Destinul i-a rămas legat pentru totdeauna de pământul african, pe care-l numeşte adesea „paradisul pierdut“.
Critica franceză îl îmbrăţişează încă de la primul roman, „Proces-verbal“ (1963), pentru care obţine premiul Renaudot, la doar 23 de ani. Le Clézio este şi unul dintre primii scriitori ecoactivişti din literatură, atitudine exprimată cale de câteva romane.
Apogeul carierei îl atinge în 19
