Libraria, cu mirosul ei de lemn invechit si carte noua, era in vremurile trecute un lacas aproape sacru, chiar daca regimul comunist limita tiparirea de carti.
Astazi, intre termopanele si pardoselile de gresie ale unor magazine uriase, troneaza rafturi cu mii de carti lucioase si colorate, carora le lipseste, insa, ceva important: sufletul. Si cand nu credeam ca o sa mai dau peste o librarie "vie", am gasit una, pitita intre saormariile de pe o strada din Constanta: Pravalia Predania.
Pe Bulevardul Tomis numarul 8, nu departe de statuia lui Ovidiu, la parterul unei case, se afla o fereastra mare, acoperita cu o panza pe care e desenat un dragon dacic, infipt intr-o carlibana aromaneasca: sigla Pravaliei Predania, semn al spatiului romanesc de la nord si sud de Dunare. Alaturi, o usa ingusta, intredeschisa, prin care razbate o lumina vesela. Inauntru, multe rafturi cu carti. De o parte a incaperii, carti noi, de cealalta parte, carti de anticariat, mai toate cu si despre romani: istorie (dar mai putin istoria din manuale, si mai mult aspectele ei controversate), multe carti si albume despre romanii din Balcani, dar si despre vecinii nostri sarbi, albanezi ori de alte neamuri, religie, etnografie, folclor, albume cu cele mai frumoase locuri din tara, harti vechi, muzica bisericeasca, obiecte de arta traditionala: ingeri pictati pe lut, oale, clopotei de pamant ars, legati cu sfoara, mici obiecte din piele, oua incondeiate, icoane din lemn sau argila... Totul cu un aer de romanism de bun simt si de bun gust. O librarie de care prinzi drag, de-indata ce ii treci pragul. Aveam de gand sa le iau un interviu de o jumatate de ora celor doi proprietari, dar dupa trei ore de "sezut in pravalie", inca nu ma dadeam dusa...
Elena si Mihai Gheorghilas sunt doi tineri tare frumosi. Ea - o bruneta scunda, degajand optimism si voie buna, cu zambet larg, gata sa
