“Ideea unei pieţe atotputernice fără intervenţii politice este o nebunie… epoca autoreglementării s-a terminat. S-a sfârşit şi cu laissez-faire-ul.” Nu Fidel Castro a spus asta, ci “Ideea unei pieţe atotputernice fără intervenţii politice este o nebunie… epoca autoreglementării s-a terminat. S-a sfârşit şi cu laissez-faire-ul.” Nu Fidel Castro a spus asta, ci preşedintele Franţei. Acelaşi Nicolas Sarkozy, care înainte de a fi ales promitea o piaţă mai puternică şi o intervenţie mai redusă a statului în economie.
Hank Paulson, secretarul american al Trezoreriei şi fost magnat de pe Wall Street, este şi el de aceeaşi părere: “Capitalismul gol este terminat”. Ideea că actuala catastrofă financiară reprezintă începutul sfârşitului pentru capitalism este acceptată atât de către cei care sărbătoresc înfrângerea acestuia, cât şi de cei care-l deplâng.
Fără îndoială, această criză financiară va fi lungă, dureroasă şi se va extinde la nivel mondial. Prăbuşirea Wall Street va lovi şi mai multe familii, în şi mai multe ţări, pentru o perioadă mai lungă de timp decât a făcut-o prăbuşirea Turnurilor Gemene.
Fără îndoială şi legile, regulile jocului şi instituţiile care definesc sistemul financiar mondial se vor schimba drastic. Guvernele vor controla activităţile financiare mult mai strict. Deciziile financiare vor fi concentrate, şi luate de un număr mai mic de protagonişti. Multe din aceste personalităţi vor fi funcţionari publici sau preşedinţi ai marilor bănci şi ai fondurilor de investiţii private în care se acumulează capitalul.
Toate acestea nu ne vor scăpa de speculaţiile financiare; mai degrabă vor schimba natura lor şi le vor face mai complexe - ceea ce va spori profiturile celor care ştiu cum s-o facă sau au prieteni buni în guvern sau în agenţiile de reglementare.
Marchează aceasta sfârşitul capital