Duminica dupa-amiaza, una dintre stirile agentiei de presa Amos News viza o scrisoare deschisa trimisa primului-ministru Calin Popescu Tariceanu, de 27 de organizatii neguvernamentale, prin care i se cere sa impulsioneze Camera Deputatilor, mai precis pe presedintele acesteia, Bogdan Olteanu, sa supuna la vot uninominal, in plen, proiectul Legii Lustratiei. In cazul in care acest proiect nu va fi discutat si adoptat saptamana aceasta, ameninta semnatarii scrisorii, vor cere organizarea unui referendum national, inaintea alegerilor parlamentare.

Un mod interesant de a pune punctul pe "i" si, pare-se, oportun, o luare de pozitie pertinenta in fata taraganarii, a ignorarii unei probleme de interes national. Dezirabilul pentru unii si indezirabilul pentru altii Punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara (care prevede interzicerea accesului la demnitati publice a fostilor activisti ai P.C.R. si care, aplicat, ne putea duce intr-o alta directie) nu a reusit sa fie impus nici pana azi. In ciuda declaratiilor facute obsesiv, timp de peste 18 ani, de nume de prestigiu ale societatii civile, in ciuda promisiunilor publice facute, cu demagogie si cinism, de politicieni si de stanga, si de dreapta, in fata aceleiasi societati civile si a opiniei publice, in ciuda manifestatiilor de protest derulate de-a lungul anilor, in ciuda grevei foamei la care au recurs, in mai 1990, zeci de studenti bucuresteni, in Piata Universitatii (locul unde noii conducatori dirijau legea, democratia si libertatea de opinie cu bata), in ciuda faptului ca, in patru ani, in semn de protest, Societatea Timisoara nu a decernat premiul Speranta (pentru cea mai insemnata contributie la instaurarea democratiei, destramarea structurilor comuniste si mentinerea sperantei in Romania), in ciuda faptului ca, in decembrie 2006, presedintele Traian Basescu, a condamnat oficial, de la tribuna Parlamentului,