Imi propun sa comentez astazi doua intimplari: una amuzanta, "trasnita", cu vorba primarului, si una cit se poate de serioasa: sarbatoarea sfintei Paraschiva. In principiu, ambele evenimente ar fi trebuit sa fie la fel de serioase. Cea dintii intimplare e legata de asa-zisa "capsula a timpului". Ideea nu a fost deloc rea. A realiza un "instantaneu" iconografic si sonor al Iasilor din anul de gratie 2008 si a-l trimite (la modul metaforic) celor de peste jumatate de secol reprezinta, negresit, un gind ingenios. Obiectiile mele sint legate, intii, de intervalul "calatoriei" imaginilor in bezna timpului. Cincizeci de ani e mult prea putin. O parte macar dintre martorii evenimentului (cu putin noroc) vor trai bine merci si atunci. Ei vor putea explica nepotilor ce si cum era cu orasul in urma cu cincizeci de ani. Farmecul descoperirilor arheologice provine din profunzimea temporala, din incertitudine si vag. Cu cit trecutul e mai grozav, cu atita surpriza istoricului e mai ascutita. Cu totul ingenios ar fi fost, asadar, daca dl Alex Condurache ar fi gindit intr-o perspectiva mai vasta, profetica, as indrazni sa zic, si ar fi decis ca numita "capsula" sa fie deshumata si deschisa peste, sa zicem, alte sase sute de ani. La acest viitor indepartat abia cuteaza mintea omului a gindi... Din pacate, in afara documentului istoric existent, o biata "foaie" de cancelarie, aproape ininteligibila, care atesta venerabila virsta a cetatii de pe Bahlui, domnitorul Alexandru cel Bun nu a avut inteligenta surprinzatoare a dlui Condurache. El nu a ingropat, se pare, sub podea (sau in gradina resedintei domnesti) vreo "capsula a timpului". S-au pastrat, in schimb, ruinele curtilor sale, dupa care ne putem face o idee despre obiceiurile (mult mai) sanatoase ale locuitorilor de altadata. A doua obiectie se refera, desigur, la continutul simbolic al "capsulei". Daca am priceput bine, ea treb