Tocmai ma pregateam sa fac un top al declaratiilor trasnite, sau involuntar-hazlii, scoase pe gura anul asta de diverse persoane publice. As fi premiat in special pe acelea venite la un moment complet aiurea, cand realitatea o luase deja in alta directie, demonstrand autismul autorilor: de la eliminarea plafoanelor la medicamente compensate (echivaland cu un cec in alb dat sistemului medical-farmaceutic, evident inaplicabil si necredibil, din moment ce ministerul nu si-a achitat nici datoriile restante), anuntata exact cand criza financiara impune alte urgente; pana la oferta suprarealista a lui Geoana de a plati 20.000 de euro fiecarui roman emigrat care se intoarce (masura care ar costa intre o cincime si un sfert din bugetul tarii, daca cineva ar lua-o in serios), venita pe fondul viitoarei recesiuni, cand o parte dintre emigranti, ramasi someri, oricum se vor intoarce.
Sau de la celebra predictie a lui Patriciu, ca petrolul va ajunge anul asta la 200 de dolari pe baril (a scazut intre timp cu vreo 40%; te si intrebi cat or intelege de fapt marii nostri moguli din afacerile pe care le patroneaza); pana la fanteziile de campanie cu autostrazi suspendate ale lui Oprescu, care a descoperit intre timp ca si sa repari un nenorocit de pasaj pietonal la Universitate, de cateva sute de metri patrati, tot iti ia vreun an de zile.
Dar nu putem deloc sa ne relaxam, bucurandu-ne de aceste palavre ale unor tipi purtand palarii prea mari pentru capul lor, ca vin peste noi teme grele, ca acest nou scandal al lefurilor in agentiile publice.
Presa a lovit din greseala un colt al aisbergului, si apele au inceput sa se agite, pentru ca dedesubt treaba e groasa. S-a vazut ca in Romania poti sa fii bugetar si sa salti lejer peste 10.000 de euro pe luna, cu sporuri, prime si beneficii. Adica mai mult decat presedintele, premierul sau sefii de banci p
