Teatrul Metropolis ne-a invitat de curând la spectacolul "Ajutor" (Imnul). Un fragment desprins din imediata realitate. O piesă de teatru cu o poveste care depăşeşte orice grupaj de "ştiri de la ora 5"...
Teatrul Metropolis ne-a invitat de curând la spectacolul "Ajutor" (Imnul). Un fragment desprins din imediata realitate. O piesă de teatru cu o poveste care depăşeşte orice grupaj de "ştiri de la ora 5"...
Dacă v-aţi imaginat vreodată că doar ţăranul român munceşte pe câmp şi când ajunge acasă obosit după prea multă "pălincă" îşi bate soţia, ori că un bucureştean rafinat, educat nu ar fi niciodată violent, cu siguranţă vă înşelaţi. Nu depinde de statutul social. Nici de câţi bani ai în cont. Nici măcar de o educaţie aleasă... Nu depinde de nimic. Pur şi simplu ne naştem cu ea. Violenţa apare peste tot. Sub cele mai diverse forme: la televizor, în ziare, în familie, până şi în desenele animate. Din păcate, face parte din noi. Poate că este cel mai mare defect cu care am fost "înzestraţi" de Dumnezeu. Violenţa se vede, se trăieşte şi cel mai rău este că se simte...
LUMINA DIN "GUNOI". Spectacolul "Ajutor" (Imnul), inspirat după "Imnul" lui Schwajda György, vorbeşte limpede despre tot ceea ce înseamnă violenţă şi despre consecinţele acesteia.
O familie de unguri, în preajma Sărbătorilor de iarnă. Soţia în rol de victimă (Luminiţa Gheorghiu), copiii, victime şi ei (Ioana Anastasia Anton şi Diana Andreea Bocan), iar Călăul, soţul şi tatăl (Mihai Constantin). Trăiesc într-o casă ce pare mai degrabă o ladă de gunoi. Fulgii de nea sunt singurii care aruncă o rază de lumină gunoiului. O sobă prea mică pentru a încălzi atâtea suflete. Prea puţină apă, prea puţină mâncare, prea puţin spaţiu. Pe o măsuţă din lemn ea, soţia, taie bucăţi-bucăţi un cap de porc... simbolul mesei de Crăciun. Trebuie să gătească pentru
