SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Tante Marioara l-a trimis pe bunicul nea Costică tocmai la baba Săndiţa, să cumpere o sticlă de borş. În oraş se trăgea, că era revoluţie, la blocuri lumea se pitea pe lângă calorifere din cauza teroriştilor, dar tante Mărioara apucase să taie cocoşul de cinci zile şi, fiindcă n-avea frigider, trebuia musai să-l facă o ciorbă cu borş de casă.
În timp ce traversa Piaţa Universităţii, ca să ajungă la baba Săndiţa, deoarece era preferabil să fie împuşcat decât să intre în gura nevesti-sii, bunicul nea Costică a fost fotografiat de nişte ziarişti, iar în ziua următoare a apărut pe prima pagină a unei reviste cu sticla de borş în braţe şi cu un titlu mare: "Acest bătrân erou înfruntă ploaia de gloanţe ca să le ducă luptătorilor pentru libertate, ceai fierbinte".
Revista i-a dat-o un vecin după o săptămână, zicându-i: "Neam de neamul matale nu visa să ajungă copertă. Eşti mare, bre!". Din ziua în care s-a văzut pozat cu sticla de borş proaspăt la piept, bunicul i-a zăpăcit pe toţi cu amintirile lui de la revoluţie. Cum îi vâjâiau şrapnelele şi rafalele de mitraliere pe lângă urechi şi cum lupta domnu’ Iliescu pe baricadă cu ceaiul în mână strigând: "Âsta da ceai!". Ani de-a rândul, bunicul le-a vorbit nepoţilor şi cui mai stătea să-l asculte despre ziua în care fusese copertă, în felul următor: Ceauşescu a fost împuşcat cu exact două zile înainte de a fi eu copertă. Iliescu s-a ales preşedinte la numai doi ani după ce-am fost eu copertă. Americanii au intrat în Irak taman la o zi după ce toanta de Marioara era să împacheteze nişte cârnaţi în coperta cu mine. Prima operaţie de hernie am făcut-o abia la un an şi patru luni după ce am fost copertă. Femeia mea s-a dus, săraca de ea, la fix şapte ani după ce-am fost copertă.
Din când în când, simţind că interesul ascultătorilor pentru istoria cu co