O luxemburgheză şi o belgiancă fac un documentar despre traiul într-un imobil din Drumul Taberei. Luna aceasta, regizoarele se mută în Capitală. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu
Vecina de deasupra îşi plimbă tocurile, în fiecare dimineaţă, înainte să plece la birou. Şi le plimbă agitat, câte zece minute, până mă scoate din aşternut. Vecinul care stă uşă-n uşă cu mine are un câine care latră doar cu noaptea-n cap. Iar domnul cu care împart peretele drept al garsonierei are mereu ceva de explicat. Îi place să-l audă toată scara, iar când teoria pare prea grea pentru parteneră, trece la practică: jap-jap, două palme.
Nu-i bloc în Capitală să nu aibă gălăgia lui, administratorul care te stresează să-i dai indexul de la apometre - musai pe data de 2 ale lunii -, vreun bătrânel care creşte pisici în casa scării sau vreo familie de manelişti până la moarte.
Poveştile astea, valabile cu precădere în „cutiile de chibrituri“ cu pereţi subţiri, aproape transparenţi, cum nu prea găseşti în afara României, le-au determinat pe două tinere europene să facă un film-documentar despre viaţa la bloc în Bucureşti. Filmul - realizat de o luxemburgheză şi o belgiancă - este abia la început. S-a găsit „blocul-personaj“, dar încă se mai „testează“ locuitorii, în vederea găsirii celor mai bune istorii.
„Filmăm specificul realităţii româneşti“
„Blocul A, Scara B“ e numele provizoriu pe care l-au dat proiectului cinematografic An Schiltz şi Charlotte Grégoire. „Personajul“ principal - o matahală gri, ceauşistă, cu zece etaje - a fost şi el reperat. Stă, de ani buni, în cartierul Drumul Taberei. „Cum suntem la început, nu putem spune adresa exactă. Locuitorii nu vor mai fi la fel de naturali...“, se scuză An că nu poate da încă detalii legate de locul filmării.
De ce au ales să pună în documentar poveştile strânse într-un i
