Dupa ce a facut de toata jena campionatul intern, alaturi de celelalte patru formatii care au ratat în bloc accederea în grupele Cupei UEFA, Dinamo Bucuresti a venit, marti, la Târgu-Mures, dornica sa mai spele din rusinea de pe blazonul sifonat al clubului, dar si pentru a dovedi ca merita sa ocupe primul loc în Liga I.

Teoretic, disputa cu FC Municipal parea dispropotionata atât din punct de vedere al bugetelor si obiectivelor avute de cele doua cluburi, dar si din prisma numelor din loturi.

Realitatea a fost însa alta. Practic, pe teren am vazut o echipa oaspete care arata ca una de pluton, pusa la respect minute în sir de junii lui Cosmin Bodea, care au demonstrat ca în fotbal calculele hârtiei pot fi lesne demontate pe gazon. Pâna la urma a învins echipa mai buna si mai experimentata, însa maniera cu care a facut-o este, cel putin pentru mine, dezamagitoare. Stiu ca a devenit un cliseu sa dam vina pe arbitri atunci când pierdem si ca pot fi acuzat de subiectivism, însa maniera în care Ionica Serea a fluierat în partea a doua a meciului a fost una revoltatoare si totodata alarmanta pentru prapastia fara iesire in care se afla arbitrajul românesc. Condusi pe tabela în mod surprinzator prin prisma numelor, dar nu si din cea a jocului prestat, dinamovistii au fost împinsi de la spate fara scrupule de fluieras, foarte darnic în a acorda mingea „câinilor rosii”.

Multi microbisti spun ca Dinamo ar fi câstigat si fara ajutor. Poate ca asa si e. Cert e ca dupa un astfel de meci, Cupa României se dovedeste a fi o competitie falsa, în care înainte de toate primeaza influenta si puterea financiara a conducatorilor de cluburi si abia apoi transpiratia fotbalistilor. În acest timp, maharii din Federatie si Liga contabilizeaza esecurile echipelor noastre din competitiile europene si nu vad sau se fac ca nu vad mocirla în care am ajuns, in timp ce arbitrii c