Cu organismul slăbit de multiple boli, Guillaume, fiul lui Gérard Depardieu, s-a stins luni într-o clinică din Paris, după ce a trecut prin două spitale româneşti. Sursa: Vlad Stănescu

Sfârşitul “eternului revoltat” al cinematografiei franceze, cum îl numea presa din Hexagon, la doar 37 de ani, pare regizat cu un cinism pe care numai Guillaume Depardieu îl putea egala. Un destin ironic face ca ultimul său film, „Copilăria lui Icar”, să fie o frântură din propria sa poveste, aceea a unui om chinuit de incertitudini şi constrângeri fizice. La fel de ironic, în ultimul sa întâlnire cu presa, pe 1 octombrie, printre confesiuni neaşteptate despre părinţii săi şi copilăria sa, vorbea despre moarte.

„Eu trăiesc cu moartea în fiecare zi, doar pentru a putea savura o gură de aer”. Deşi se simţea rău în ultimele zile de filmare, a rămas pe platouri până la ultimul cadru, pe 8 octombrie. Bulversată de dispariţia sa, actorii, producătorii şi echipa refuză să dea detalii despre ultimele clipe petrecute alături de el.

„Noi, cei din familia Depardieu, ştim să murim nobil”

În ziua ultimului său interviu, toamna întinsese pe iarbă, la soare, toţi câinii pripăşiţi la studiourile Castel Film şi hrăniţi de paznici. Lui Guillaume i se păreau „geniali” şi-i chema lângă el, în timp ce macheuza îşi dădea toată silinţa să-i retuşeze cearcănele. Ochii îi lăcrimau involuntar, mâinile şi vocea îi tremurau. Din rulota lui şi a iubitei sale cobora din când în când fiul lui adoptiv în vârstă de cinci ani, târând o trotinetă şi ronţăind biscuiţi.

„Uite ce mi-a făcut femeia pe care o iubesc!”, arăta zâmbind spre o pereche de ochelari negri fără o lentilă. „Mi i-a spart”. Ceru un fum colegului său de platou şi-şi dădu jos cămaşa neagră, o aruncâ pe scaunul din iarbă. Secvenţa filmată în ziua aceea – o scenă cu el, pe patul de spital, şi