Ca nu cumva să aibă cea mai vagă impresie că ar putea beneficia de vreo urmă de respect din partea oricui, profesorilor li s-a livrat o nouă farsă rezultată din incompatibilitatea avîntului preelectoral cu realitatea imediată. După ce parlamentarii, cu preocuparea prefăcută în faţa camerelor de luat vederi şi foamea de voturi în spatele lor, au votat mărirea salarială, un alt mare mincinos al neamului a fost nevoit, culmea, să spună adevărul: nu sînt bani pentru aşa ceva. Iată în ce postură ingrată s-a aflat săracul Călin Popescu Tăriceanu! Să năruie el bucuria cadrelor didactice, să desfacă el ochiurile plasei pe care cu atîta grijă deputaţii şi senatorii le-au întins-o bieţilor profesori!... Încep să am viziuni apocaliptice cu dascăli pe baricade, cu doamne profesoare de chimie şi de geografie atacînd cu arătătoarele poliţia ce încearcă să le evacueze din faţa sediului Guvernului. Mi-l închipui pe bătrînul prof de sport luîndu-se la bătaie cu jandarmii şi pe dirijorul de cor băgîndu-i unui plutonier diapazonul în ochi. Încet-încet, tot mai multe categorii de cetăţeni ajung la limita răbdării. Sînt curios cine o să mai voteze în toamna asta... Staţi însă liniştiţi, s-au găsit vinovaţii: tinerii emo! Alături de anarhiştii antiglobalizare şi de artiştii plastici care îndrăznesc să picteze svastici pe ponei roz, generaţia emo este vinovată că nu pune umărul la descurcăreala generală, la lecţia perpetuă de şmecherizare a naţiei, la voioşia cu care luăm palme după ceafă de la o clasă politică mai stăpînă pe noi decît erau boierii pe iobagi. Profesorii sînt vinovaţi că vor demnitate, elevii sînt vinovaţi că o caută în altă parte. Dacă scuipi între ochi un gunoi de teapa lui Voiculescu, Becali sau Năstase, e musai că ai interese ascunse, eşti plătit de duşmanii politici sau nu te exprimi „democratic“. Dacă întorci spatele acestei panarame generale, eşti puţin nebun,