Taximetristul-intreprinzator avea un nume cam banal, Michael Johnson sau cam asa ceva. Era placut, optimist, relaxat. Lumea intreaga era a lui, de la San Francisco pina la Baia Mare. Se lasase seara la San Francisco, o simbata seara blinda de mai, eram citiva romani oarecum sedati in urma unei cine spectaculoase (cu demonstratii ale bucatarului) - platita de altii, fireste - intr-un restaurant japonez din inima metropolei americane. Nu poate fi vorba, in America, de umblat prea mult pe jos, asa ca ne-am uitat dupa un taxi. A trecut rapid unul, a oprit, ne-am urcat, la volan era un tinar afro-american simpatic si, cum s-a dovedit, destul de vorbaret. De unde sintem, intreaba. Din Europa, zicem, menajind ignoranta prezumata a americanului de rind pentru orice nu are a face cu propria tara. Da-da, zice negrul, dar de unde din Europa? From Romania, zicem, asteptindu-ne, in cel mai bun caz, la o insiruire de clisee: Dracula, "Tseautsescu", citeodata Hagi etc. Sintem patiti, nu numai, dar mai ales in Statele Unite. Da' de unde? Pe fata negrului apare un zimbet larg: "Oh, from Romania! Eu ma duc des in Romania. Cam o data pe luna!". Noi tacem stingheriti; ce sa crezi intr-o asemenea situatie? "Dar de unde din Romania sinteti?". Pai, din Iasi si Bucuresti. "Aaaa, dar eu am o firma in Bucuresti! Si mi-am deschis o filiala in Baia Mare. Vreau sa ma extind si in alte orase din Romania. De altfel, am fost si la Iasi, frumos oras...". Ce firma aveti (sau ai, engleza este in acest sens ambigua), intrebam noi cam neincrezatori. "Pai, de internet prin cablu. Da', spuneti, cam cit dati voi lunar pe cablu?". Ii spun, se incrunta un pic, isi face ceva calcule, compara probabil cu pretul la care s-a gindit el, in timp ce taximetrul goneste prin faimosul cartier chinezesc al San Francisco-ului. Si merge treaba, merge?, intreaba unul dintre noi. "Merge, sigur ca merge! Am fost chiar acum