In ciuda stranietatii sale si a faptului ca rezultatele efectiv calculate inca nu se lasa descoperite prin simturi, "materia intunecata" a Universului este astazi un concept unificator in astrofizica. De cand o tot tin savantii in balanta mintii lor (mai precis, de la deductiile lui Rubin legate de galaxiile spirale si pana la observatiile lui Zwicky asupra roiurilor de galaxii), destul de multi astrofizicieni au ajuns s-o trateze cu toata seriozitatea. Ii accepta existenta, semnalata de studiul structurilor mari, de la nivelul galactic in sus.

Experimentele efectuate cu telescopul spatial Hubble asupra unor roiuri de galaxii, ca si masuratorile realizate in raze X la Observatorul Astronomic Chandra, confirma proportia de 10 la 1 pentru raportul masa-luminozitate. Un raport extrem de semnificativ pentru cercetatori si care pune in evidenta disproportia enorma dintre masa gravitationala si cea calculata pe seama semnalelor vizibile ce ne vin dinspre obiectele cercetate. Iar "obiectele" acestea reprezinta, prin chiar natura si organizarea lor, aglomerari cosmice redutabile, dominatoare in vastele regiuni ale spatiului unde isi manifesta prezenta si interactiunea. Roiul galactic inscris sub numarul 2029 in catalogul Abell, de pilda, e alcatuit din mii de galaxii inconjurate de un nor de gaz fierbinte si avand in centru o enorma galaxie eliptica, despre care se crede ca s-a format prin unirea mai multor astfel de formatiuni stelare de dimensiuni ceva mai reduse. Asemenea structuri-mamut se preteaza excelent la masurarea vitezei orbitale a galaxiilor in cadrul roiului, iar rezultatele concorda cu raportul amintit al masei si luminozitatii. Concorda, asadar, si cu observatiile privitoare la materia intunecata ce da ponderea gravitationala in cadrul intregului sistem.

In plus, roiurile galactice mai au si calitatea de a se manifesta, cum am mai pomenit