Ultimul interviu pe care mi l-ati acordat a fost in 2004, chiar in ziua alegerilor generale. Ati cumparat atunci de la librarie cele zece exemplare din reeditarea Corpurilor de iluminat, iar bucuria aparitiei cartii era cumva amestecata cu o atmosfera tulbure din politica. In loc sa fi vorbit despre literatura, am discutat despre o emisiune a dvs., suspendata de TVR, despre mediul politic in general. Nu este uneori suparat scriitorul sau realizatorul de documentare Stelian Tanase pe realizatorul de talk-show Stelian Tanase? Sint foarte suparat. Cred ca televiziunea, departe de a-mi aduce o buna imagine, mi-o strica. Imaginea aceea a scriitorului care trebuie sa ramina misterioasa sau oarecum in penumbra - el se pronunta doar prin cartile lui, si nu direct - se strica. Scriitorul trebuie sa ramina un pas in spate si sa lase cartile sa vorbeasca. Eu trebuie sa vorbesc la talk-show-uri, iar eu cred ca sint un om al scrisului. Important pentru mine este ceea ce scriu, nu ceea ce vorbesc, nu sint un tip oral. In acelasi timp, si cartile dvs. care privesc istoria recenta capata adesea mai multa vizibilitate decit romanele insele, desi citeva sint in doua-trei editii. Problema este ca romanele pe care le-am publicat pina acum sint scrise inainte de '89 - sigur, romane cenzurate, care au avut de-a face cu Securitatea, asa cum am aratat intr-o carte in care am publicat dosarul rafuielilor mele cu Securitatea. Romanul care apare saptamina aceasta l-am scris anul acesta si anul trecut. Deci este un roman de dupa '89, care se refera la Romania tranzitiei, desi eu vorbesc mereu in cartile mele - asa s-a intimplat, nu ca ar fi vreun merit - despre o Romanie eterna, o Romanie in date fundamentale, si nu circumstantiale - asta nu a inteles nici cenzura in urma cu 20-30 de ani. Si cartea de astazi poate fi privita circumstantial pentru ca este vorba despre lumea televiziunii, iar oam