Mâine, îndrăgita interpretă îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".
Folclorul este terapia sufletului său. Printre o ploaie de solişti şi o singură televiziune a "crescut" Mioara Velicu. Mâine, îndrăgita interpretă îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Mi-a fost dintotdeauna drag să cânt. De foarte mică, de la 4 ani, iubesc această artă. Chiar dacă nu aveam un repertoriu am cântat tot ceea ce auzeam de la mama. Pe ea am moştenit-o. Fiind o familie mai modestă, într-un sat uitat de lume unde nu aveam difuzor nu aveam de la cine asculta, decât de la mama. Am plecat pe drumul cântecului cu mare bucurie în suflet pentru că aveam talent, deşi se spune că trebuie puţin talent şi multă muncă. Consider că poţi munci cu un om ani la rândul pentru a-l forma ca solist, dar fără har nu vei reuşi să faci nimic.
Mi-am făcut singură repertoriul şi când am devenit puţin mai cunoscută am fost ajutată de oamenii din televiziune sau din radio şi de marii noştri solişti.
Cei cinci pe care nu o să-i uite nimeni niciodată: Sofia Vicoveanca, artista care a fost şi va rămâne un model pentru mine, Maria Ciobanu, Irina Loghin, Ion Dolănescu, Benone Sinulescu. Pe aceştia nu i-a întrecut nimeni şi nici nu o să-i întreacă vreodată. Sunt cunoscuţi de la cel mai mic la cel mai mare.
Anul acesta împlinesc 45 de ani de cântec. În toată această perioadă nu am primit diplome sau premii, nu am fost recunoscută pe plan naţional, nu am luat nici un premiu... singura diplomă pe care o am este cea de a fi Cetăţean de Onoare al oraşului Bârlad. Nici măcar în Tecuci nu s-a interesat nimeni de mine. Cu toate acestea nu mă simt jignită pentru că publicul mă vrea pe scenă, iar aplauzele lor îmi umplu sufletul de emoţie. Aplauzele reprezintă cea mai importantă diplomă pentru un artist.
Sunt de părere că mai am de înv
