Era cu ceva ani înainte de integrarea noastră în UE. Ajunsesem la Lisabona, la un fel de întrunire de jurnalişti europeni care discutau în gol despre te miri ce, era o formă de turism instituţional.
Era cu ceva ani înainte de integrarea noastră în UE. Ajunsesem la Lisabona, la un fel de întrunire de jurnalişti europeni care discutau în gol despre te miri ce, era o formă de turism instituţional.
Dacă peste zi audiam din când în când diverse plicticoşenii, seara ieşeam tot timpul la distracţie în Bairo Alto, un cartier plin cu cârciumi pentru toate buzunarele, deci şi pentru cele destul de găurite, ale mele. Chiar şi aşa, din cauza unor excese din primele două seri (trebuia să stau o săptămână) eram destul de strâmtorat.
NEMŢI
Mă împrietenisem cu Florian şi Anton, doi ziarişti nemţi de la un cotidian regional din Bavaria. Scoteam nasul împreună în zona de distracţii când se lăsa întunericul. Băieţii simţiseră că sunt într-o relativă pană financiară şi de asta făceau cinste. Mai ales Florian, care trecuse prin experienţa comunistă în tinereţe, fiind născut în RDG, se tot oferea să plătească multe halbe. Faţă de München, Lisabona li se părea destul de ieftină, aşa că îşi permiteau tot felul de extravaganţe, cum ar fi să-şi cumpere whisky scump sau să-şi ia în cameră, la hotelul de trei stele unde fusesem plasaţi, diverse vagaboante. Eu cam sufeream la capitolul viaţă sexuală. Încercasem să mă dau timid la câteva portugheze boccii, negricioase şi compact-musculoase, dar fără prea mare succes, fiindcă nu-mi permiteam nici măcar să le ofer un suc. În penultima seară, Florian mi-a spus că vrea să agăţăm toţi trei câte ceva, că o să scoată pentru mine 30 de euro, cât costa pentru o oră-două o curvă din fostul spaţiu sovietic. Am ieşit din hotel şi am mers într-un bar unde văzusem că se adună tot felul de fete vesele, î