Cutremurele şi crizele financiare aduc la lumină informaţii de care altfel nu avem cunoştinţă. În primul caz, despre defectele geologice ale planetei noastre, iar în cel din urmă, în privinţa defectelor economice. Este trist că procesul de conştientizare are un cost uman enorm. Actuala situaţie dezvăluie că sistemul financiar global e construit pe piloni locali fragili. În timp ce banii circulă în jurul lumii cu viteza luminii, organismele publice însărcinate cu reglementarea fluxurilor monetare sunt blocate în interiorul frontierelor naţionale rigide.
Mai mult, cei care iau deciziile necesare pentru a face faţă crizei sunt politicienii, al căror principal interes este să fie realeşi. După cum ştim, politica este locală.
Această asimetrie explică, de exemplu, răspunsurile europene la criză. Ele pot fi încadrate în trei etape. Mai întâi, negarea de către liderii europeni a faptului că situaţia din SUA ar putea să-i afecteze şi pe europeni. A urmat o abordare de tipul “fiecare pentru el însuşi”, cu fiecare stat membru al UE încercând să-şi protejeze propriul sistem financiar. A treia fază a fost cea de conştientizare a faptului că divizarea va aduce cu sine prăbuşirea tuturor.
Mai mult, în această etapă liderii europeni au recunoscut că remediul crizei va fi foarte scump şi costurile trebuie împărţite.
Această nouă disponibilitate de a colabora pentru a produce un răspuns coordonat a fost demonstrată foarte clar de scăderea ratei dobânzii operată de Banca Centrală Europeană, de Federal Reserve, de Banca Centrală Chineză şi de altele.
Nu este o coincidenţă că băncile centrale au fost cele mai rapide în coordonarea răspunsurilor lor la criză: ele sunt gândite să acţioneze prompt, fără prea multe interferenţe politice.
Situaţia este foarte diferită şi mult mai puţin confortabilă pentru şe