Educaţi de micul ecran, copiii ajung să fie agitaţi, agresivi şi chiar să aibă, mai târziu, probleme legate de dezvoltarea intelectuală. În lupta pentru o viaţă mai bună, primele victime colaterale sunt copiii, lăsaţi de părinţi în grija televizorului. Ca să-şi câştige pâinea de fiecare zi, oamenii se aruncă de bună-voie în maşinăria de făcut bani, pe care îi obţin de multe ori în detrimentul vieţii personale, stând peste program la serviciu. De multe ori, copilul a rămas ore întregi singur acasă, prins în mrejele televizorului. Un „căpcăun“ gata să-i vrăjească şi să-i învăluie copilăria, după care să i-o înghită.

Fenomenul îi îngrijorează pe specialiştii din întreaga lume, care atrag atenţia asupra consecinţelor nefaste ale acestui obicei.

Violenţa se învaţă

Deşi nu există studii care să contureze un profil al copilului crescut în faţa micului ecran, se poate vorbi despre o serie de trăsături specifice ale micuţilor care încă din primii ani de viaţa îşi petrec foarte mult timp în faţa televizorului.

“Petrecerea unui timp îndelungat la televizor, dar şi utilizarea excesivă a calculatorului sunt defavorabile dezvoltării intelectuale. În condiţiile în care un copil vizionează programe care prezintă scene violente, acesta învaţă să se comporte în acest fel atât fizic, cât şi verbal.

De asemenea, învaţă o modalitate agresivă de soluţionare a problemelor. Petrecerea multor ore la televizor nu stimulează dezvoltarea relaţiilor sociale. În aceste condiţii, se poate instala anxietatea socială. Copiii pot deveni mai temători. Apoi, limbajul nu este stimulat. Apar probleme şi în dezvoltarea inteligenţei sociale.

De exemplu, copiii nu reuşesc să asocieze anumite cuvinte cu anumite stări emoţionale pentru că nu are cine să le explice aceste lucruri”, a explicat pentru „Adevărul“ psihiatrul Laura Matee