Daca ne raportam, individual, la spectacolul mundan al momentului, unul extrem de stresant, constatam o juxtapunere dura intre evolutiile noastre consumindu-se in regim de oarecare normalitate si climatul international cu frecvente pusee isterice. Diagnosticul, in tenta clinica, pus de rezoneurul Gilles Lipovetsky momentului: "... astazi, noi sintem demoralizati" (in sensul ca nu mai avem morala), ne-ar putea ingrijora, daca astfel de etichete peremptorii n-ar fi puse atit de repetat. Cum, insa, ne-am obisnuit cu ele, efectul este, ab initio, unul atenuat. E sanatoasa noastra autoaparare. Iar daca aceasta autoaparare e insotita, imediat, si de binevenitul adjuvant manfisist, atunci iminenta catastrofei paleste. Ce spune Lipovetsky nu e departe de realitate, la rindu-ne constatind aproape zilnic adevarul atit de ritos enuntat. Daca ne raportam, individual, la spectacolul mundan al momentului, unul extrem de stresant, constatam o juxtapunere dura intre evolutiile noastre consumindu-se in regim de oarecare normalitate si climatul international cu frecvente pusee isterice. E fireasca retragerea in perimetrul ce ne e dat, concentrindu-ne energia si imaginatia in a-l face cit mai placut. Chiar si febra in care isi duc existenta indivizii marilor afaceri - daca acestea nu devin excesiv de ilicite - are frumusetea ei frusta, una de jungla cinematografica, oricind molipsitoare pentru cei ce si-o doresc la rindu-le. Gelozia acestora din urma e una in firea lucrurilor, dorita accedere fiind datul de cind lumea. Sigur, gelozia poate imbraca si hainele saraciei, mijloacele media exploatindu-le - cu oarecare cinism - zi de zi. Dar si aici lucrurile nu devin, automat, si tragice, triste. Exista patura majoritara a minimului, cu existente suficiente lor, consumate in date acceptabile ca standard mic, placerea existentei in sine fiind, si aici, aproape cinematografica. Juxtapunind ce