Ramane in continuare discutabil de ce platim obligatoriu taxa pentru televiziunea publica. Audienta sa este in scadere pentru ca programele prezentate sunt lamentabile, dar taxa o platesc toti cetatenii chiar daca nu-i urmaresc emisiunile in care se investesc acesti bani. Productiile sale sunt departe de pretentiile pe care contribuabilii le pot avea de la televiziunea de stat.

Grila de toamna la TVR nu ne-a adus mari noutati. Filmele au ramas programate tot la ore imposibile, spre miezul noptii, de parca ar fi dedicate segmentului de insomniaci. Se manifesta lunea, in sfarsit, grija fata de teatru. Era de asteptat, ca la ora 22.15, TVR 1 sa-si lanseze rubrica Teatru cu o productie noua, dar plasarea teatrului in aceasta zi nu denota decat o smecherie de programare, pentru ca se difuzeaza aceleasi realizari, e drept, de exceptie, gazduite de arhiva. Se pune logic intrebarea, de ce inainte de ‘89, pe vremea cenzurii, se puteau realiza spectacole de teatru memorabile, culturale, educative, si astazi, nu? Am revazut cu placere "Doctor fara voie" cu mari actori. Avem si astazi mari actori, dar ei sunt obligati sa presteze servicii in telenovele, ca teatru TV nu se mai practica. Televiziunea publica investeste, in schimb, banii, in lansarea de posturi - primul fiind TVR 3 -, si in tot felul de suse cu iz electoral, evident. Amintim, din nou, ca postul public este finantat de la buget, din taxele contribuabililor, din reclame, plus alte surse care nimeni nu le explica. La capitolul reclame, TVR ignora legea in care se specifica dreptul la noua minute de publicitate dupa fiecare emisiune, fata de cele douasprezece acordate televiziunilor private, cu dreptul de intreruperea filmelor etc. Dar sa exemplificam.

Sambata, cand iti este masa mai draga, TVR 1 a introdus in program la ora 15.30, extinsa ca timp de emisie, "Ne vedem la TVR", emisiune realiz