O recenta analiza data publicitatii de o reputata institutie financiara internationala, Goldman Sachs, claseaza Romania pe un deloc de invidiat loc II intre tarile emergente in privinta vulnerabilitatii la criza financiara internationala. Cum s-a intamplat si in alte ocazii, analiza la care ma refer are serioase si regretabile lacune, concluzia insa - nu, dar din motive pe care analistii americani nu le iau in considerare.

Pentru tara noastra, tranzitia are si o dimensiune arareori discutata. Este vorba despre trecerea de la o economie periferica, la una de dimensiuni medii, cu o importanta in continua crestere. Din pacate, de prea multe ori institutiile care analizeaza evolutiile mondiale sau regionale nu mai ignora cu totul Romania, dar nici nu aloca resurse adecvate acestui demers. Documentele sunt realizate de economisti cu putina experienta care, la randul lor, se bazeaza pe modele, mai simple sau mai complicate, si atat. Concluziile pe care le trag nu mai ajung sa sufere si un proces de ajustare, bazat pe cunoasterea situatiei din tarile analizate, pentru simplul motiv ca aceasta cunoastere este sublima, dar ...

Nu vreau sa intru in analiza modelului folosit de Goldman Sachs, pentru ca acesta este superficial. Am sa fac o singura remarca pentru a arata acest lucru: modelul nu cuprinde vreo referire la nivelul rezervelor valutare, nici la alti indicatori macroeconomici, cum ar fi datoria publica in PIB sau serviciul datoriei publice externe in veniturile din exporturi. Este caraghios sa analizezi vulnerabilitatea externa fara a te uita macar la nivelul rezervelor. Concluziile care reies astfel nu pot fi corecte decat din intamplare.

Nu e vorba, erorile analistilor straini nu ne fac intotdeauna rau. Imi amintesc bunaoara cum, in 1999, agentia de rating Standard & Poor's depunctase Romania pana la nivelul B-, adica la un singur pas de nivelul c