In fiecare an electoral, romanii sunt supusi unui tir de promisiuni si atacuri, presarate, uneori, de inaugurari ale unor obiective, evenimente amanate special pentru perioada campaniilor electorale. In mod paradoxal, politicienii autohtoni nu vor sa schimbe tactica prin care sa convinga alegatorii si sa le castige increderea in mod cinstit. La 19 ani de la Revolutie, majoritatea comunitatilor au ramas "agatate" de bugetul de stat si, implicit, stau la mana celor ce, o data la patru ani, preiau conducerea tarii. Dependenta aceasta le permite politicienilor ca, inaintea scrutinelor electorale, sa vina cu promisiuni a caror materializare intarzie sa apara. Subiecte care-i afecteaza pe romani sunt scoase la iveala si toti se prezinta drept salvatori. Insa nimeni nu adopta un stil pragmatic: asta e proiectul, asta e termenul de realizare, astea sunt resursele materiale si cele umane pentru implementarea lui. Asa, romanul ar sti exact: asta ne-a promis, dar n-a facut... de ce as mai avea incredere in el!? Dupa promisiuni, apar acuzele la adresa adversarilor politici. Oare nu s-au saturat sa se tot spurce in campanii si apoi, de voie-de nevoie, sa se alieze pentru a-si urmari interesele? Se apropie parlamentarele, rezultatul final sigur nu va permite niciunui partid sa guverneze singur. Si atunci, de ce niciun lider nu are taria de caracter sa recunoasca faptul ca ar prefera sa guverneze alaturi de X sau de Y?! Recent, citeam o declaratie a unui lider liberal central, care afirma ca principalul dusman al PNL este PSD. Dar cat a ajutat PSD-ul ca sa ramana partidul lui la guvernare a uitat. Daca social-democratii i-ar invita pe liberali sa guverneze impreuna, oare ar refuza? M-as mira. Alti lideri, de la PD-L, se agita pentru strangerea de semnaturi de la cetateni pentru o motiune simbolica. Stupid. Documentul ar urma sa evidentieze cat de nociva ar fi o guvernare PSD