Mecanismul e simplu. De regula speculatorii, mizand pe devalorizarea monedei, incearca sa scape de ea si sa cumpere euro. Dar, pe masura ce cantitatea de moneda vanduta creste, valoarea ei scade, astfel banuielile speculatorilor ajung sa se confirme. Cea mai des intalnita situatie este aceea in care statul incearca sa sustina moneda nationala. El vinde euro din rezerva proprie (bani pe care tara ii pastreaza, adesea in euro, pentru „zile negre”), cumparand moneda locala pentru a‑i sustine valoarea. In cele din urma insa, statul ramane fara valuta forte. Nu mai are euro de vandut. Moneda nationala se prabuseste. Speculatorii sunt multumiti. Asteptarile le‑au fost confirmate. Pot acum sa cumpere din nou moneda locala, obtinand astfel un castig frumusel.
Veniturile pot fi substantiale.
Cum s-au petrecut lucrurile in Romania? Explica Eugen Radulescu, consilierul Guvernatorului BNR. “Sunt detinatorii de fonduri mari, care sunt in cautare de monede mai slabe pe mapamond, si acestia, ca niste animale de prada, se reped asupra celor mai slabe dintre monedele pe care le gasesc. Au gasit forintul ungar, au gasit - sau au crezut ca au gasit - leul. Ce inseamna asta? Cum se produce, practic, acest lucru? Jucatorii respectivi incep sa coteze pentru cumparare valuta la preturi din ce in ce mai mari. Asta inseamna ca se duc cu cursul la 37, 38, 39, 39,5, pentru euro. In momentul in care coteaza aceste preturi, nu este obligatoriu ca sa se produca neaparat si foarte multe tranzactii la preturile respective, dar ele se pot produce. In momentul in care cursul ajunge la un anumit nivel, pot sa apara jucatori care sa vanda valuta respectiva celor care vor s-o cumpere, respectiv jucatorilor straini. Acesti jucatori insa nu au lei. Ei anunta preturi de cumparare pentru lei, dar ei nu au asa ceva. Si atunci fac asa-numitele operatiuni de swap, in care vand si rascump