Jumătate din suprafaţa pomicolă a judeţului Mureş a dispărut după 1989, iar producţia e ameninţată de concurenţa străină. Multe din livezile Mureşului au dispărut. Zona recunoscută, în regiune, drept „patria mărului şi a prunului” a devenit istorie. Judeţul Mureş avea, înainte de Revoluţie, 8.460 de hectare de livadă, iar acum mai există 4.128 de hectare de plantaţii pomicole, din care aproximativ 1.500, lăsate în paragină. Dintre acestea, merii ocupă sub 3.000 de hectare, situate, în linii mari, în bazinele pomicole Reghin, Batoş şi Culpiu.
De ce au dispărut Livezile
În Mureş, la fostul IAS Zagar, circa 700 de hectare au fost lăsate în paragină şi au ajuns lemne de foc. Livada de la Târnăveni, care producea anual peste 300 de tone de mere şi 100 de tone de alte fructe a ajuns... păşune. Livezile de la Livezeni şi Pănet au fost lăsate de izbelişte, deşi pomii erau în anii de început ai perioadei de producţie.
„Ca urmare, neaplicând o tehnologie uniformă pe toata suprafaţa, bolile nu au putut fi stârpite, iar livezile au fost epuizate. Cele care mai există încă, urmează să fie defrişate, fiindcă pomii şi-au încheiat perioada de rodire”, spune Naznan Jeno, directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Mureş (DADR).
El adaugă că situaţia livezilor fostelor CAP-uri de la Albeşti, Roşiori, Ţigmandru şi Berghia este şi mai dramatică, pentru că nicio palmă de livadă nu a supravieţuit retrocedărilor, fiind distruse 400 de hectare de pomi şi podgorii.
Mere româneşti şi străine la acelaşi preţ
Dacă anul trecut, producţia de mere se ridica la circa 9.000 kg la hectar, în 2008, specialiştii de la DADR Mureş estimează o producţie de aproape 20.000 kg la hectar. Din această cantitate, de circa 50.000 de tone, 30% se livrează pentru prelucrare industrială, la singura unitate din j
