În primăvară, am participat, împreună cu Adela Greceanu, Dan Sociu, Claudiu Komartin şi Ida Börjel, Kajsa Sundin, Kristofer Flensmark şi Malte Persson, la un proiect iniţiat de Institutul Cultural Român din Stockholm, în parteneriat cu Centrul Naţional al Cărţii şi Fundaţia pentru Poezie „Mircea Dinescu“. Proiectul a presupus ca, timp de o săptămînă, în cadrul unui lucru pe echipe, să traducem din poezia celuilalt, în limba noastră, folosind variante intermediare, în engleză sau franceză. Rezultatele au apărut în revistele Lyrikva˚nen, din Suedia, şi Observator cultural, din România. A doua parte a proiectului a constat într-o serie de lecturi, la Tîrgul de Carte de la Göteborg, la Festivalul Internaţional de Poezie de la Uppsala, la Colegiul din Biskops-Arnö şi la sediul ICR Stockholm, turneu desfăşurat între 25 septembrie şi 7 octombrie. n 7.10 Marţi dimineaţă. Puţin trecut de 7.30. Adela moţăie în spate, este încă foarte devreme, prea devreme pentru orice mic dejun, pînă şi pentru o ceaşcă de cafea. Degeaba ne-am învîrtit în jurul termosului din livingul hostelului în care am stat ultimele noastre două nopţi în Stockholm. Degeaba am apăsat pe tot ce se putea apăsa, degeaba i-am ridicat capacul. Nici o picătură de cafea, pentru că lucrurile suedeze sînt mult mai clare pînă şi decît cele nemţeşti, ce să mai vorbim de cele ale noastre: dacă micul dejun este între 8.00 şi 10.00, atunci aşa este, nu poţi să soliciţi cafea la 7.30. Eu stau în faţă, în dreapta şoferului, pentru că acesta este locul meu salvator, nicidecum „al mortului“. Dacă îmi este puţin greaţă, în faţă mă simt mai bine. O iluzie, la fel cum este şi tipa care iese acum de la metrou, undeva la marginea Stockholmului, ţinută office – pantaloni şi sacou gri şoricel, cămaşă albă, pantofi joşi –, iar în loc de cap, un computer. O urmărim cum iese la suprafaţă, cum întoarce ecranul într-o parte şi în