Inca de la inaugurarea regimului comunist in Romania, autoritatile i-au tinut la mare cinste pe aproape toti liderii Revolutiei de la 1848, reprosandu-le doar "unele apucaturi mici-burgheze sau chiar burgheze". Nicolae Balcescu ajunsese si pe bancnote, zeci de institutii si localitati i-au preluat numele. Statuile lui C. A. Rosetti, Ion Heliade Radulescu, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si ale altora au ramas la locul lor, mii de strazi ale oraselor romanesti le-au pastrat sau le-au primit numele. De la generalul Magheru a fost denumit si un bulevard din centrul Bucurestiului, pastrat si astazi.
Numai Ion C. Bratianu nu s-a bucurat de aceasta cinste. Institutiile sau strazile ce-i purtau numele au fost rebotezate, iar in primavara anului 1948 - ce ironie, la exact un veac de la Revolutia la care luase parte! - statuia lui din Piata Universitatii a fost aruncata in aer, dupa ce vandalii se luptasera o vreme cu soclul ei foarte rezistent. O soarta trista, tot in 1948, a avut si statuia fiului sau, Ion I. C. Bratianu, opera a celebrului sculptor croat Ivan Mestrovici, mutata din Bucuresti la Mogosoaia, si mutilata. Ion C. Bratianu (1821-1891) a intrat in armata Tarii Romanesti in 1838, apoi a plecat la Paris pentru a studia.
Intors in Muntenia, a participat, impreuna cu prietenul sau, C. A. Rosetti si alti oameni politici importanti la Revolutia din 1848, fiind prefect al Politiei in guvernul provizoriu al acelui an. Dupa restaurarea Otomana si Rusa, in scurt timp s-a autoexilat la Paris, reusind sa influenteze opinia publica franceza in favoarea unirii si autonomiei Principatelor Romane. A avut cel mai important rol in aducerea si alegerea printului Carol I al Romaniei, sub domnia caruia a avut mai multe mandate ministeriale. In anul 1876, ajutat de C. A. Rosetti, a format un cabinet liberal, ramas la putere pana in 1888, fiind minis
