Expediţionar şi fotograf, Alin Totorean şi-a luat inima-n dinţi şi, după 20 de ani de speologie, a pornit în expediţiile visate: Mongolia, Anatolia-Turcia, India, Maroc, Bolivia. În 2008, a traversat deşertul Atacama din Chile. De unul singur. O expoziţie cu fotografii din această traversare poate fi văzută în aceste zile la Cărtureşti. De unde pasiunea pentru speologie? În Arad, înainte de a mă muta la Bucureşti, lucram la televiziunea locală. Mergeam pe munte, în peşteri, filmam. Totul a început la 14 ani, cînd am fost prima dată pe munte într-o excursie adevărată. Eram mai mulţi copii şi cei maturi ne-au povestit ce înseamnă muntele. Am fost pe crestele Retezatului, considerat cel mai frumos masiv muntos din ţară. Decorul şi poveştile acelor oameni, speologi amatori, m-au fascinat. După trei săptămîni, eram deja cu ei în Apuseni şi-am intrat în primele peşteri. Fiind minor, părinţii mei au trebuit să semneze la notar că-s de acord cu expediţiile. A fost ceva scandal, am şi plîns, numai să mă lase. Le-am zis că, decît să mă duc în discoteci, mai bine mă duc sîmbăta şi duminica în aer curat, în natură. M-au lăsat. Şi de-atîţia ani de cînd umblu pe munte şi prin peşteri, nu mi-am rupt niciodată piciorul, nu mi-am spart capul, cîte-o julitură, da’ în rest nici un accident. Cum te-ai decis să pleci singur în expediţii? Am avut o dorinţă: să călătoresc. Din 2001, mi-am dorit să fac altceva în viaţă. Intrasem în rutina obişnuită. Serviciu, casă. Aveam propria firmă, dar eşti mai ocupat cu propria firmă decît dacă eşti angajat undeva. Mă săturasem. Am zis să fac ce-mi place, pentru că ajungi să-mbătrîneşti, tragi linie, şi pentru sufletul tău n-ai făcut mare lucru. La pensie nu mai poţi să descoperi nimic din cauza vîrstei. Fiind pasionat de călătorii, de speologie şi de dorinţa de a descoperi, am zis că poate sînt şi alţii care vor să călătorească şi nu au posibil